inima omului

• Cercetarea de sine

  Nu o data am infatisat atentiei ortodocsilor adevarul simplu potrivit caruia in crestinism esenta faptelor sta in asezarea inimii - in dispozitiile launtrice, altfel spus in lucrarea noastra launtrica; dar inca nu am incercat pana acum sa intru impreuna cu voi inauntrul vostru, sa supun cercetarii...
  
• Viata duhovniceasca si marturisirea

  Omul care pleacă departe de Dumnezeu îşi face lui însuşi un mare rău. Dacă omul şi-ar cunoaşte urâţenia lui lăuntrică, n-ar urmări frumuseţi exterioare. Sufletul său are înlăuntrul lui multe pete, dar el nu ştie ce mizerie duhovnicească poartă.
  
• Cine este Sfant

  Noţiunea de sfinţenie nu este una umanistă sau moralistă, ci teologică. Sfinţi sunt cei care s-au tămăduit duhovniceşte, cei care, după curăţirea inimii, au ajuns la luminarea minţii şi la îndumnezeire. Aceştia sunt mădularele adevărate, lucrătoare, ale Trupului lui Hristos.
  
• Adevaruri pe care nu trebuie sa le uitam

  Prima venire a lui Hristos a fost fără zgomot şi smerită. Hristos a venit nu ca să judece lumea, ci ca să mântuiască lumea. El a venit ca să miluiască, să ierte şi să-l salveze pe om. Ne-a dat învăţăturile mântuitoare, ne-a lăsat poruncile, poveţele şi exemplul sfânt de urmat...
  
• Mistica isihasta

  În acest articol am scos în evidență faptul că mistica isihastă este o practică contemplativă complexă, ce urmărește unirea minții cu inima și apoi a omului cu Dumnezeu. Ultima parte a textului, are ca subiect principal Rugăciunea lui Iisus, ca esență spirituală a misticii isihaste...
  
• Conditii ale experientei autentice a harului lui...

  Prima condiţie este să fim oameni ai pocăinţei. Dacă nu ne pocăim pentru păcatele noastre şi nu ne curăţim de patimile noastre, nu-L putem vedea pe Dumnezeu. Domnul nostru în Fericiri spune: Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu
  
• Despre gandul smerit

  Amintiţi-vă că porunca despre smerenie este prima poruncă a Fericirilor - iar de vreme ce este prima este şi cea mai însemnată. Aţi auzit vreodată cuvântul vestit de Dumnezeu prin Prorocul Isaia: Aşa zice Domnul, a Cărui locuinţă este veşnică şi al Cărui nume este sfânt: „Săl...
  
• Transfigurarea credinciosului prin har

  In vederea intalnirii omului cu Dumnezeu, este nevoie ca roadele rascumpararii sa fie insusite de natura decazuta, iar aceasta sa fie restaurata in Taina Botezului. Potrivit Sfantului Simeon Noul Teolog
  
• Rostul si masura credintei

  Rostul si masura credintei Cinstiti parinti, iubiti credinciosi, si astazi continuam sa ramanem in sfera gandurilor despre credinta. Este o vorba romaneasca ce zice: "Te spune fata cum ti-i viata". Prin aceasta se exprima adevarul ca in exteriorul omului se exprima cele din inauntru, ca pe fata
  
• Iubita sora, bucura-te in Domnul

  Iubita sora, bucura-te in Domnul Astazi am primit scrisoarea ta plina de dragoste si de evlavie. Si ridicandu-mi mainile spre cer, cu caldura sufletului, cu dragoste fierbinte am inaltat spre cer glasul tainic al smeritei mele inimi : " Auzi-ma - am spus - dulcea mea iubire, Iisuse, Mantuitorul m
  
• Lucrarea constiintei

  Lucrarea constiintei Cel mai adanc glas in inima noastra este constiinta, glasul lui Dumnezeu din om, care ne indeamna numai la bine si ne opreste de la rau, si al doilea este sufletul cuvantului. Sufletul cuvantului este cuvantul cel dinlauntru, asezat de Dumnezeu in inima, cu care vorbim - ca nu
  
• Diavolul ca teolog

  Diavolul ca teolog - Nu incape indoiala ca diavolul este cel mai bine pregatit si totodata cel mai subtil teolog. A aratatat-o cu prisosinta de-a lungul timpului. In istorie, el nu s-a ferit sa-i vorbeasca omului despre Dumnezeu. Dovada concreta este erezia, falsificarea adevarului de credinta care...
  
• Datoriile preotilor

  Mai mult decat orice alta slujire, preotia se face prin om si pentru om. Intr-un limbaj modern, putem spune ca preotul opereaza sufletul omului. Si, pentru ca omul este mai important decat tot universul, rezulta ca si lucrarea savarsita in dreptul lui este cea mai importanta si mai dificila.
  
• Gandurile pacatoase

  Gândurile păcătoase sunt cugetări care se împotrivesc voii lui Dumnezeu și acționează în spațiul gândirii omului, fie din voia sa, fie fără voia sa. Mintea omului se află într-o continuă mișcare. Fie produce singură diverse gânduri
  
• Cauzele maniei

  Toată lumea ştie că atunci când omul este cuprins de mânie nu mai este capabil să dea o apreciere adecvată nici celuilalt, nici lui însuşi, nici situaţiei de ansamblu - dar după ce se linişteşte poate chibzui la motivul reacţiei lui mânioase. Adeseori se întâmplă însă ca omul s...
  
• Roadele pocaintei

  Sfântul Siluan nu osteneşte să laude binefacerile pocăinţei şi mai ales îndreptarea pe care o aduce ea sufletului păcătos: Prin pocăinţă totul se repară. Căinţa alungă demonii din suflet: Dacă începi să te pocăieşti cum se cuvine, (demonii) vor fi siliţi să plece. Ea curăţe...
  
• Despre folosul si pericolele nevointei trupesti

  După ce în Rai strămoşii noştri au călcat porunca lui Dumnezeu, printre pedepsele la care a fost supus omul este şi blestemul pământului. Blestemat va fi pământul pentru tine, i-a zis Dumnezeu lui Adam. Acest blestem stăruie până astăzi asupra pământului, cum poate vedea oricine.
  
• Cugetari despre dragoste, casatorie si viata de...

  Rostul căsătoriei este acela de a aduce bucurie. Inţelegem de aici faptul că viaţa celor cununaţi este menită a fi una a fericirii depline, a curăţiei neîntinate, a unei negrăite bogăţii. Căsătoria nu este nimic altceva decât rânduiala cea dumnezeiască dăruită omului spre a...
  
• Cunoasterea lui Dumnezeu in traditia liturgica

  Sfintii Parinti insista asupra vocatiei pe care omul o are pentru rugaciune; ei spun: "teolog este cel care stie sa se roage". Chiar dogmele definite de sinoade sunt concepute ca formule doxologice, care intra in cult in mod organic, ca parti componente ale acestuia
  
• Zgomotul, o lipsa a harului

  Va veni vremea ca oamenii sa innebuneasca si cand vor vedea pe cineva ca nu innebuneste, se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor. Omului ii este frica de de a ramane singur cu sine insusi, caci ii este frica de ce ar gasi sau nu in inima lui.